Romeo și Julieta

Descrierea spectacolului

Este foarte greu să vorbești despre dragoste fără a te folosi de clișee, și nu cred că poți spune ceva nou despre Romeo și Julieta. Nu are rost să ne amăgim în această privință. Textul poate fi pus în scenă într-un mod fermecător sau aruncat în adâncuri, dar cel mai important lucru este găsirea unei perspective personale. Îi ascultam cu invidie pe creatorii de teatru care povesteau despre epoca aproape legendară în care forța unui spectacol era dată de lupta cot la cot împotriva unui lucru anume. Dacă vrem să facem acest lucru astăzi, avem toate uneltele necesare. Totuși, împotriva cui ar trebui să lupte Shakespeare în zilele noastre? Spectacolul nostru nu respectă piesa de teatru care îi stă la bază, nici epoca în care trăim, mai mult, nu se prea respectă nici pe el însuși. Nu este piesa Romeo și Julieta, nu este un spectacol, sperăm că nici nu va fi receptat astfel.

~ Attila Vidnyánszky Jr. – regizorul spectacolului

Un spectacol foarte dinamic, năucitor prin punerea în relație directă a spectatorilor cu personajele – se cere feedback, se așteaptă replică din „sală” – și dezarmant de sincer. Neașteptat de multă improvizație pentur un text scris de Shakespeare! Unele scene sunt în cheie de commedia dell arte, iar altele în cheie Stanislavski – s-a lucrat foarte mult cu fiecare actor în parte și asta se vede la nivel de detaliu. Attila Vidnyánszky Jr. a gândit foarte bine distribuția, astfel încât maturitatea membrilor celor două familii se îmbină perfect cu tinerețea celor doi îndrăgostiți, cărora li se adaugă Benvelio. De altfel, Gedő Zsolt îl transformă pe Benvelio când într-un nebun de curte, când într-un soi de clovn de circ care-și face numărul cu brio, când într-un fel de gazdă a show-ului, din această ultimă ipostază dialogând perfect cu Herceg. De asemenea, se remarcă candoarea Julietei (o să mai auziți de Román Eszter, o văd acasă într-un Cehov), junețea incredibilă a lui Romeo (Kiss Tamás), dedicația doicii (Albert Csilla), parșivenia/șiretenia călugărului (Bogdán Zsolt). Tandemul Capulet – Montague capătă consistență și valoare artistică intrinsecă prin felul cum reușesc cei doi – Kézdi Imola și Szűcs Ervin – să jongleze cu trăsăturile de caracter, dar și cu costumele. Nici Paris – Farkas Loránd – nu este de ignorat, strecurându-și personajul în poveste cu un firesc demn de cele mai celebre comploturi ale istoriei.

~ Nona Rapotan: Despre dragoste la superlativ – „Romeo și Julieta” în secolul XXI, bookhub.ro, 11 iulie 2021