Părinți și copii

Descrierea spectacolului

Părinți și copii de Brian Friel (dramatizare după romanul lui Turgheniev), în montarea lui Vlad Massaci pe scena Teatrului Național, reflectă întocmai spusele filosofului britanic Isaiah Berlin: „… un document prețios atât pentru înțelegerea trecutului Rusiei cât și a prezentului nostru.”

Sunteți invitați, așadar, la un spectacol de o izbitoare actualitate tematică, în care veți regăsi atmosfera teatrului rus cu personajele lui prinse într-un labirint al emoțiilor și discuțiilor infinite, precum și umorul englezesc și ironia fină din condeiul dramaturgului irlandez. Veți fi seduși de jocul rafinat și plin de nuanțe al actorilor îndrumați atent și sensibil de regizor într-o acțiune care curge firesc în momentele ei dramatice. Lumea „părinților”, „dezacordată” noii ideologii a tineretului nihilist, scufundându-se în propria neputință de schimbare, își găsește transpunerea scenografică cu profunde semnificații sub semnătura artiștilor Adrian Damian (decoruri) și Luiza Enescu (costume). În fapt, prin spectacolul său, Vlad Massaci relevă felul în care întreaga comedie umană a lui Turgheniev / Friel devine drama unei lumi întregi nevoită să îndure urmările catastrofale ale ideologiilor care au marcat istoria civilizației și umanității.

“Când am citit piesa lui Brian Friel „Părinți și copii” mi-am amintit de mini-seria rusească pe care am văzut-o în vremea adolescenței la televizor. Țin minte cât de impresionat am fost de acea atmosferă rusească, de jocul actorilor, de poveștile de iubire care îmblânzeau distanțarea dintre cele două generații ce păreau a nu mai găsi comunicarea potrivită. Tinerii erau adepții unei doctrine radicale, nihilismul, dorind să demoleze societatea liberală, inerent imperfectă a părinților lor ușor naivi, amabili, cu suflete liberale și iubitoare de Europa către care tindeau natural. Într-un fel, ambele generații par ridicole – una prin radicalism, cealaltă printr-un romantism cam zăpăcit. Întrebarea este ce s-a schimbat azi? Ce ecouri au rămas de la cele două perspective asupra lumii? Cine a câștigat din această confruntare? Secolul al XX-lea ne-a răspuns prin nenumărate crime făcute în numele radicalismului, dar și printr-o liberalizare fără precedent. Mereu proporțiile au fluctuat. Personajul principal, Bazarov, ne expune ideile lui radicale: lumea trebuie schimbată cu forța dacă trebuie, nu există indivizi, ci doar conceptul nivelator al „omului” luat la modul general. Cineva stabilește cum arată Binele, apoi vrea să îl facă cu forța. Ideile astea bizare sunt, în fond, cauza celor două Războaie Mondiale ale secolului trecut, dar și cauza războiului care se întâmplă în Ucraina. Iată cum ideile radicale ale secolului al XIX-lea se propagă până în prezent, iată cum în numele „binelui omului” sunt suprimate destine individuale. Un spectacol de teatru nu schimbă lumea dar te poate face să reflectezi asupra ei.” Vlad Massaci

Foto Florin Ghioca