Ce-i aia o prietenie? E treaba aia când doi oameni se intâlnesc de mai multe ori şi vorbesc între ei? E genul ăla de intimitate împărţită in doi? Ar trebui să mă simt altfel dacă am prieteni? Mai reponsabil, mai fericit, mai împlinit? Câţi prieteni am cu adevărat? Mai ştiu eu ce-i aia o prietenie? Amic sau camarad, sau coleg, sau cum?
Undeva în adâncul sufletului îmi amintesc că imi eşti prieten pentru că pot să râd cu tine, pentru că pot să te cert, să te înjur şi, cel mai important, îmi eşti prieten pentru că ştiu că vei fi disponibil la orice oră din zi şi din noapte, atunci când voi avea nevoie de tine.
Mike Bartlett scrie pentru un public ancorat în realitate. Textele sale stârnesc atât emoţia, cât şi inteligenţa publicului, iar “O Intervenţie” nu face excepţie. Replicile sale au zvâc, incisivitate, umor şi emoţie. Eu, ca tânăr regizor, am avut grijă să nu distrug coordonatele unei reţete cu succes aşteptat. Atunci când ai pe mână un spaţiu atât de special cum e “Teatrul ACT”, doi actori mega talentaţi – Ana Ularu si Lucian Iftime – şi un text fenomenal, treaba mea a fost să ajut, asemenea unui monteur de film, ca ritmul textului şi talentul actorilor să ajungă în ochii şi simţurile spectatorului la cel mai ridicat nivel posibil
❝ Spectacolul montat de
Radu Iacoban la
Teatrul Act este unul dintre puţinele spectacole care te priveşte în ochi. Şi te face să râzi şi să ai lacrimi în ochi şi să gândeşti şi, cel mai important, să simţi. (…)
Radu Iacoban a montat un spectacol în două personaje care impresionează şi transmite mai multe decât o mega-montare într-o sală cu o mie de locuri. (…) Ieşi din sală şi nu ştii clar de ce ești bucuros; pentru că ai văzut un spectacol foarte bun sau pentru că simţi nevoia să pui mân pe telefon şi să îţi suni prietenii. O intervenţie este un spectacol care îţi devine cel mai bun prieten. Asta îţi inspiră: încredere, tandreţe, iubire. ❞
Alina Epîngeac în Yorick.ro
❝ Spectacolul ăsta nu e de povestit, ci de văzut. De ascultat. De gândit. De simţit. De interiorizat. De comentat. Trebuie să fii acolo, în pivniţa de la Act, ca să te uimească pofta de viaţă şi de teatru, talentul şi furia interioară ale Anei Ularu. Ca să aplauzi felul în care
Lucian Iftime creşte de la replică la replică, de la scenă la scenă, controlând impecabil procesul prin care bărbatul se descoperă pe sine şi lumea / iubita din jur. Ca să admiri inventivitatea scenografiei multi-funcţionale a Cezarinei
Iulia Popescu. Ca să te captiveze felul în care
Radu Iacoban impune dialogurilor un ritm de ping-pong jucat de asiatici, îngăduie monoloagelor momente de luciditate şi poezie, provoacă spectatorul să privească de la câţiva centimetri distanţă, dar şi prin ochiul mediator al camerei de filmat. Ca să fii martor la cevasăzică teatru viu, deştept, provocator, irevenţios, pus pe poante, pus pe hărţuit preconcepţiile celor care au senzaţia că le ştiu pe toate, cu precădere. ❞
Mihai Brezeanu în LiterNet.ro
❝
Ana Ularu îți arată ba cu delicatețe, ba cu furie, ba cu umor toate laturile personajului său. Performanța ei e ca un cub rubik pe care îl întorci pe toate fețele și încerci toate combinațiile ca să prinzi imaginea de ansamblu. (…) personajul ei e unul pasionat prin excelență de viață, de lupta împotriva războiului, de distracție, de încălcarea normelor, de iubire în formele sale cele mai diverse. (…) Iar meritul lui
Lucian Iftime este că își menține personajul pe o linie mai calmă și echilibrată în așa fel încât să resimți două temperamente diferite, să-ți dai seama când unul cedează în favoarea celuilalt și invers, ca în relația dintre un extrovertit și un introvertit. ❞
Oana Bogzaru în Yorick.ro
❝ O intervenție. Chirurgicală. În viață și în teatru. Oriunde înfigi bisturiul apare o temă. De scormonit în sufletul omului și de exploatat pe scenă. Așa e și spectacolul O intervenţie de la
Teatrul Act. (…) Franc, tăios, incisiv, o operație pe cord deschis fără nicio anestezie în intimitatea unei relații umane. (…) Nici nu ai vreme să te plângi de durere, pentru că sângerezi întruna și te obișnuiești cu suferința. Ca din greșeală, în timpul intervenției cei doi talentați actori,
Ana Ularu și
Lucian Iftime, ating toate arterele care pleacă de la inimă către organe și țesuturi. Până când fiecare celulă este atinsă de aceeași suferință. De la superficial la compex, cu umor, cu inteligență, cu emoție, cu un ritm potrivit și, cel mai important, jucând mereu subtextul. Complicități, râsete zgomotoase, tăceri semnificative, contraziceri răstite, reproșuri și declamație respectuoasă, toate atent dozate în gestică și priviri. ❞
Luciana Antofi – blog personal
❝ Mike Bartlett a scris unul dintre cele mai bune texte despre relații, iar
Ana Ularu și
Lucian Iftime sunt delicioși în tandemul ăsta de ziceri și contraziceri. (…) Ana e un vulcan pe scenă și e o bucurie imensă să o vezi jucând (…), iar Lucian joacă perfect contrapunctul. ❞
Cătălina Miciu în Scena9