Petrecerea

Descrierea spectacolului

„Am citit în ziar că până la urmă, sfârșitul lumii nu mai vine. Am vrut să sărbătoresc vestea bună, m-am dus la McDonaldʼs și am comandat un hamburger… Până acum, le consumam fără entuziasm, fiindcă așteptam catastrofa… Dar acum, lumea are un viitor. Așa că, am dublat porția de ketchup…” /SławomirMrożek/

Mereu există motive să sărbătorim, să ne distrăm, adică să petrecem: fie pentru că vine sfârșitul lumii, fie pentru că s-a anulat. Acest lucru pare evident în lumea modernă, întrucât  marile evenimente muzicale, chefurile și mega-concertele se întâmplă fără răgaz în societatea noastră de festival. Pentru comunitățile globale formate în zorii secolului 21, distracția netulburată este o nevoie fundamentală. Aceste evenimente au rolul unor valve de evacuare pentru tensiunile sociale și psihologice produse tocmai de globalism, capitalism și practic, toate –ismurile din prezent.

SławomirMrożek intuiește tocmai această stare a lumii în drama sa absurdă, Petrecerea, în mod clar înrudită cu creații dramatice ca Așteptându-l pe Godot de Samual Beckett. Trei tineri caută o ocazie de distracție într-o noapte aparent nesfârșită, fiindcă au prins de veste că „e o petrecere”, pentru că trebuie să fie, fie aici, fie altundeva. Căutarea în sine e o petrecere ridicolă, întrucât absurdul lui Mrożek este de neimaginat fără o ironie dulce-amară și umorul său cochetând cu grotescul. Își prezintă personajele atât ca niște bețivi necugetați, cât și copii care au nevoie de încurajare; atât răufăcători violenți cu alții și cu ei înșiși, cât și rătăcitori așteptând mântuirea.

Această dramă rareori jucată a dramaturgului polonez a fost pusă în scenă de Attila Keresztes cu două distribuții, una feminină și una masculină.

Permisiunea moștenitorilor autorului a fost mediată de Diogenes Verlag AG (CH) și Hofra Kft. (www.hofra.hu)