Jocul de-a măcelul

Beatrice Rancea este o artistă de notorietate internațională, aclamată și multipremiată în cariera sa de până acum. Absolventă a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” București, Facultatea de Teatru (Secția Coregrafie, 1991), respectiv secția Regie de teatru (1996). A fost solistă balet a Operei Naționale București (1980-1992), director general al Teatrului Național Constanța (2005-2007), regizor al Operei Naționale din Iași (2010-2011), Manager-Director General la Operei Naționale Române Iași (2010-2016, decembrie 2017-august 2021).
În perioada 1992-2020 a realizat regia a peste 30 de spectacole în teatre și opere din România. A creat spectacole prezentate la festivalurile internaționale de la Zsámbék – Budapesta (Ungaria), Festivalul Internațional de Teatru Gyula, Ungaria, Long Theatre Columbia, South Carolina, Statele Unite ale Americii.

„În toamna aceasta am bucuria să joc într-o premieră pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova. Tot ce se spune în „Jocul de-a măcelul” sunt ideile, gândurile, sentimentele lumii de azi în fața pandemiei, în fața morții. De la obsesia sănătății, la absurdul situației de a fi închis, dar în siguranță, de la durerea pierderii copilului, a iubitei sau a iubitului, la discursul care caută din disperare o soluție politică a situației, de la disperarea foamei generată de pandemie, la zădarnica siguranță dată de bogăție, de la fanatismul medical căutător de soluții în fața morții, la capitularea în fața tainei și misterului clipei. Oricât ar fi mintea umană de simplă sau complexă, a trăi este ceva ce ne scapă printre degete!”

(Claudiu Bleonț)

„În spectacol regăsim toate reacțiile noastre și ale celor din jur, vizibile de un an si jumătate. Când Marian Politic accelerează indicațiile de baricadare în fața molimei, avem atâtea déjà vu-uri, așa cum ne recunoaștem fără mare entuziasm în reticența cetățenilor de a intra în contact, suspectând, desigur, pe celălalt. Personajul lui Marian Politic, impunând mantra „sunt impenetrabil”, ilustrează cum taman în clipa maximei iluzionări, a unei autosuficiențe pe care nu și-o detectează nimeni, hazardul lovește.”

Marius Dobrin, „Suntem impenetrabili? Răspundeți!”, SpectActor nr. 3/2021

„Beatrice Rancea mizează pe o structură a jocului serios amplificat de opera bufa, urmează structura dramatică specifică teatrului ionescian, gradarea situațiilor, stărilor, o accelerare a mișcării, a mecanismelor, o succesiune de episoade în care tensiunea se acumulează, disconfortul se insinuează și dispare, se dizolvă în comic. (…) Situații limită și personaje tipice se suprapun într-un ritm alert. Episodul trei, cazul unui ipohondru exprimă exact amocul de care sunt cuprinși cetățenii, obsesia dezinfectării e rezumată de replica „pereți etanși, inima impenetrabilă”, iar Marian Politic în rolul „marelui ipohondru” e și nevrotic și mizantrop și terifiat în interacțiune cu servitorii lui, scena e jucată într-un ritm accelerat și efectele sunt maxime. (…) Beatrice Rancea practică în Jocul de-a măcelul o regie de intervenție, renunță la unele episoade, introduce un element surpriză, discursul la televizor, prin care Mircea Dinescu – figura autorității anunță boală necunoscută ce „s-a răspândit în localitatea noastră”. (Daniela Firescu, Dans macabru-Farsa lui Ionesco, revista Ramuri, nr.12/2021)