Astă-seară se improvizează
Teatru: | Teatrul Național ”Vasile Alecsandri” |
Durată: | 2h |
Descrierea spectacolului
de Luigi Pirandello
Un spectacol de Ovidiu Lazăr
Distribuție: Ionuț Cornilă, Tatiana Ionesi, Daniel Busuioc, Horia Veriveș, Andreea Boboc, Petronela Grigorescu, Livia Iorga, Mălina Lazăr, Brândușa Aciobăniței, Radu Homiceanu, Mădălin Marius Munteanu, Mihai Vodă, Andrei Butnariu, Claudiu Vrabie, Marian Alexandru Chiculiță, Ciprian Ungureanu, Răzvan Grosu, Nicolae Racoviță
și Florin Valacu, Florentina Grădinariu
Regie, scenografie și concept spaţiu sonor: Ovidiu Lazăr
Spaţiu sonor și pregătire muzicală: Marius Mădălin Munteanu
(cu participarea sopranei Sabina Gurgu şi a basului Vlad Pârleciu)
Asistenţi regie: Alice Moisă, Diana Udrea
durata: 2h
Un spectacol spovedanie
O replică: „dar cine ți-a spus dumitale că arta trebuie să fie viață?”
30 de ani de viețuire în Teatrul Național din Iași îmi dau acum, aici, astăzi, puterea de a mărturisi că Da, Teatrul înseamnă viață. A trăi în teatru înseamnă de fapt a te modela de la un spectacol la altul și mai ales înseamnă a fi tu însuți până la capăt. Unul din capete este Scena. Scena ca spațiu, Scena ca entitate, Scena ca personaj. Un personaj care există în mine, în actorii mei, în echipa noastră, un personaj care dă contururi gândurilor noastre, sentimentelor noastre, sufletului și minții noastre. Scena naşte sau avortează personaje/actori. Scena adoptă sau ejectează tranşant personaje/actori. Scena creează iluzii, evadări, himere. Adică viață. Viața pe care o trăiesc actorii și o resimt spectatorii. Așadar, un spectacol spovedanie. Despre teatrul ca viață și viața ca teatru. Astă-seară nu se improvizează. Astă-seară se trăiește. Iar regizorul se chirceşte umil în pântecul propriului spectacol. Care îl înghite și îl devorează. (Ovidiu Lazăr)