Amintiri din copilărie

Descrierea spectacolului

Spectacol prezentat în cadrul Programului tnb.edu

Un scenariu după Ion Creangă și „Învățătorul copiilor”, carte de citire în clasele primare, 1883

“Ideea acestui spectacol mi-a venit când, vara trecută (2023), am plecat la mine la țară (satul Brînza, Republica Moldova), să-mi rezolv o problemă cu certificatul de naștere. Interesant este că problema era legată de un lucru care în România și în alte țări este tabu: părinți de același sex. Explic: când mi-au făcut certificatul de naștere românesc, mi-au trecut bunicii în loc de părinți și așa am ajuns să fiu primul (cred) cetățean român cu părinți de același sex, Ilie și Chirilă (bunicii mei).

Și, când am ajuns la casa părintească – este cea care apare pe afiș (poza e făcută cu telefonul în ziua aceea) -, am gasit-o tristă și în paragină și parcă-mi vorbea ca fântâna din „Fata babei și fata moșului”: – Băietule frumos şi harnic, îngrijeşte-mă, că ţi-oi prinde şi eu bine vrodată!

M-am așezat pe o buturugă (mama mea avea multe buturugi împrăștiate peste tot; când obosea, se așeza pe una din ele, să se odihnească) și în starea în care mă aflam, am deschis telefonul și am căutat „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă (nu știu de ce). Când am început să citesc, am avut sentimentul că sunt amintirile mele: întâmplarea cu cireșele am trait-o și eu, numai că în loc de cireșe erau lalele, și pe mătușa Mărioara o chema Ana, iar moș Vasile nu era fratele cel mare al tatei, era cel mic și îl chema Ion, și vărul Ion e vărul Eugen (Jănel, cum îi spuneam noi), care acum trăiește cu familia în Italia…

Și am început să învăț textul.

La un moment dat m-am gândit că-mi trebuie un regizor, dar mi-am dat seama că, în acel context, un regizor nu ar fi avut ce să scoată de la mine, fiindcă toate acele amintiri veneau firesc. 

Așa că, „scurtă vorba”, nu vă invit să vedeți o performanță actoricească, vă invit să ne retrăim împreună copilăriile.” Vitalie Bichir