Mici crime conjugale

Durată: 1h 45m

Urmărește
Înregistrează-te pentru a urmări piesa

Descriere piesă

Poate
supraviețui iubirea? Nu numai după diminuarea impactului inițial
al primei întâlnirii, dar chiar și după confruntarea cu timpul,
cu iluziile și deziluziile, cu amăgirea și dezamăgirea?
După
ce Gilles își pierde memoria în urma unui accident casnic, soția
sa, Lisa, îl ajută să redescopere casa, să-și redescopere
existența, dar și viața conjugală, pentru ca, eventual, ambii să
și-o reconsidere. Problemele de comunicare și diferențele majore
de percepție a vieții și a relației lor de cuplu, ce trebuiau
lămurite și împărtășite, capătă astfel o nouă anvergură.
Tăcerile trebuie să fie înlăturate, iar frustrările scoase la
suprafață. Rămâne de văzut ce va rămâne dintr o căsnicie
atunci când toate cărțile vor fi date pe față…
Eric-Emmanuel
Schmitt (n. 1960), prozator și dramaturg, este unul dintre cei mai
populari și apreciați scriitori ai momentului ale cărui cărți au
făcut și încă fac parte din listele de bestseller-uri din
numeroase țări. După ce a absolvit în 1983 cursurile
prestigioasei École Normale Supérieure din Paris, a obținut titlul
de doctor în filozofie trei ani mai târziu. Debutul său ca
dramaturg din 1991 este bine întâmpinat, însă următoarea sa
piesă de teatru, „Vizitatorul”, îi va aduce, cu adevărat,
recunoașterea unanimă din partea criticii. Începând cu anul 1994
începe să publice constant, pe lângă piese de teatru, romane
(„Secta Egoiștilor”, „Evanghelia după Pilat”, „Adolf H.
Două vieți” etc.), nuvele și proză scurtă (cea mai cunoscută
fiind „Oscar și Tanti Roz”). A primit peste 20 de premii și
distincții literare, iar în 2011 a fost recompensat de Academia
Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. Tot
în 2001 primește titlul de Chevalier des Arts et des
Lettres.
Mariana Cămărășan – „nu reușesc, oricât aș
încerca, să duc până la capăt actul sincerității/ amețitor ca
mersul pe sârmă, la mare înălțime, fără plasă de siguranță/
reînvăț să trăiesc nemijlocit de cuvânt, de imagine, de semn,
de sugestie,/ în afara spațiilor teatrale cu sunete sintetizate și
lumini de reflectoare/ în adierea vântului, în fața cerului,
pădurilor, apelor, dealurilor și munților/ dar îmi sună în cap
replici știute și neștiute din montări trecute și viitoare/
spectacolele mele – casele, iubirile, viețile, visele, minciunile
și adevărurile mele”
Amalia Florina Iorgoiu – „Întotdeauna
am fost în căutare de cuvinte. Înainte pentru poezii, iar acum și
pentru spectacole. Dar cuvintele se nasc din trăiri și imaginație,
prin urmare nu fac altceva decât să trăiesc și să visez prin și
pentru poeziile mele sau spectacolele pe care le voi face. (…)
Sunt
la o răscruce și caut. Nu vreau să mă întorc, dar înainte e
ceață. Știu doar că dincolo de ceață sunt eu. Despre asta este
teatrul, despre sine și nenumăratele descoperiri, despre limite
depășite și surprizele pe care le ai pe drumul ăsta către tine.
Despre întrebări. Despre neînțeles ce trebuie înțeles.
Personajul. Cât de surprinzătoare pot fi unele acțiuni ale sale
(chiar și pentru el, devenindu-i povară) sau lipsa sa de acțiune.
Pentru a-l înțelege și cunoaște, cât cauți în tine și dincolo
de tine… Și uneori, stând față în față cu un personaj, un
necunoscut la început, mă întreb dacă spectatorul ar vrea să-l
cunoască, dacă drama lui nu ar fi prea dureroasă pentru el… Nu
aș vrea să provoc doar durere ci s-o însoțesc cu puțină
compasiune, înțelegere, îngăduință, acceptare, bucurie, iluzie,
visare, liniște, tihnă… (…)
Mi-aș dori să pot aduce pe
scenă povești care să ne facă pe toți mai buni, care să ne
amintească să fim îngăduitori, să acceptăm că suntem diferiți,
că fiecare are adevărul lui, credința lui… că toți suntem
oameni cu sentimente și ducem cu noi povești. (…)”

Distribuție

Reprezentații

Marți, 22 iunie, ora 20:00
Teatrul Național „Radu Stanca”, TNRS – SCENA DIGITALA, www.scena-digitala.ro

Bilete

Miercuri, 23 iunie, ora 20:00
Teatrul Național „Radu Stanca”, TNRS – SCENA DIGITALA, www.scena-digitala.ro

Bilete

Reprezentații

Marți, 22 iunie, ora 20:00
Teatrul Național „Radu Stanca”, TNRS – SCENA DIGITALA, www.scena-digitala.ro

Bilete

Miercuri, 23 iunie, ora 20:00
Teatrul Național „Radu Stanca”, TNRS – SCENA DIGITALA, www.scena-digitala.ro

Bilete

Descriere piesă

Poate
supraviețui iubirea? Nu numai după diminuarea impactului inițial
al primei întâlnirii, dar chiar și după confruntarea cu timpul,
cu iluziile și deziluziile, cu amăgirea și dezamăgirea?
După
ce Gilles își pierde memoria în urma unui accident casnic, soția
sa, Lisa, îl ajută să redescopere casa, să-și redescopere
existența, dar și viața conjugală, pentru ca, eventual, ambii să
și-o reconsidere. Problemele de comunicare și diferențele majore
de percepție a vieții și a relației lor de cuplu, ce trebuiau
lămurite și împărtășite, capătă astfel o nouă anvergură.
Tăcerile trebuie să fie înlăturate, iar frustrările scoase la
suprafață. Rămâne de văzut ce va rămâne dintr o căsnicie
atunci când toate cărțile vor fi date pe față…
Eric-Emmanuel
Schmitt (n. 1960), prozator și dramaturg, este unul dintre cei mai
populari și apreciați scriitori ai momentului ale cărui cărți au
făcut și încă fac parte din listele de bestseller-uri din
numeroase țări. După ce a absolvit în 1983 cursurile
prestigioasei École Normale Supérieure din Paris, a obținut titlul
de doctor în filozofie trei ani mai târziu. Debutul său ca
dramaturg din 1991 este bine întâmpinat, însă următoarea sa
piesă de teatru, „Vizitatorul”, îi va aduce, cu adevărat,
recunoașterea unanimă din partea criticii. Începând cu anul 1994
începe să publice constant, pe lângă piese de teatru, romane
(„Secta Egoiștilor”, „Evanghelia după Pilat”, „Adolf H.
Două vieți” etc.), nuvele și proză scurtă (cea mai cunoscută
fiind „Oscar și Tanti Roz”). A primit peste 20 de premii și
distincții literare, iar în 2011 a fost recompensat de Academia
Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. Tot
în 2001 primește titlul de Chevalier des Arts et des
Lettres.
Mariana Cămărășan – „nu reușesc, oricât aș
încerca, să duc până la capăt actul sincerității/ amețitor ca
mersul pe sârmă, la mare înălțime, fără plasă de siguranță/
reînvăț să trăiesc nemijlocit de cuvânt, de imagine, de semn,
de sugestie,/ în afara spațiilor teatrale cu sunete sintetizate și
lumini de reflectoare/ în adierea vântului, în fața cerului,
pădurilor, apelor, dealurilor și munților/ dar îmi sună în cap
replici știute și neștiute din montări trecute și viitoare/
spectacolele mele – casele, iubirile, viețile, visele, minciunile
și adevărurile mele”
Amalia Florina Iorgoiu – „Întotdeauna
am fost în căutare de cuvinte. Înainte pentru poezii, iar acum și
pentru spectacole. Dar cuvintele se nasc din trăiri și imaginație,
prin urmare nu fac altceva decât să trăiesc și să visez prin și
pentru poeziile mele sau spectacolele pe care le voi face. (…)
Sunt
la o răscruce și caut. Nu vreau să mă întorc, dar înainte e
ceață. Știu doar că dincolo de ceață sunt eu. Despre asta este
teatrul, despre sine și nenumăratele descoperiri, despre limite
depășite și surprizele pe care le ai pe drumul ăsta către tine.
Despre întrebări. Despre neînțeles ce trebuie înțeles.
Personajul. Cât de surprinzătoare pot fi unele acțiuni ale sale
(chiar și pentru el, devenindu-i povară) sau lipsa sa de acțiune.
Pentru a-l înțelege și cunoaște, cât cauți în tine și dincolo
de tine… Și uneori, stând față în față cu un personaj, un
necunoscut la început, mă întreb dacă spectatorul ar vrea să-l
cunoască, dacă drama lui nu ar fi prea dureroasă pentru el… Nu
aș vrea să provoc doar durere ci s-o însoțesc cu puțină
compasiune, înțelegere, îngăduință, acceptare, bucurie, iluzie,
visare, liniște, tihnă… (…)
Mi-aș dori să pot aduce pe
scenă povești care să ne facă pe toți mai buni, care să ne
amintească să fim îngăduitori, să acceptăm că suntem diferiți,
că fiecare are adevărul lui, credința lui… că toți suntem
oameni cu sentimente și ducem cu noi povești. (…)”

Distribuție