Lelia Marcu-Vladu

Despre Lelia Marcu-Vladu

Asistent coregraf

Din 2007 până în present, colaborează cu maestrul coregraf și regizor Gigi Căciuleanu, în cadrul „Gigi Căciuleanu Romania Dance Company” la proiectele: „Oui Ba Da” (2007), Teatrul de Comedie; „D’ale noastre” (2012), TNB „Folia, Shakespeare & Co” (2014), Teatrul Metropolis; „FabriKa” (2015), Teatrul Mic; Un minut de dans sau Uf” (2015), Teatrul Mic, „L’Om DadA” (2016) TNB; „Emoji Play” (2016), Teatrul Excelsior; ‘TragiComedy’ (2017), ONB; „Aller-Retour” (2018), Filarmonica Sibiu, ”On the roof” (2019), TNB; „Jungla TeVe” (2021), Teatrul Dramaturgilor România; „A fi ȘI a nu fi Caragiale, un mereu altul” (2021), “Kiritza sau Jocul de-a…” (2021) la Teatrul Național București și Gala Hop a Tânărului Actor (2018-2021).

„Cu un pas înainte”, serial tv, Media Pro Studios, 2006 – 2007

Activitate profesională

1999-2003 ‒ angajată a Centrului Cultural „Tinerimea Română” din București în cadrul Companiei de Dans „Orion Balet” condusă de coregraful Sergiu Anghel

„Les Marries de la Tour Effel” (1999), „Anotimpurile” (2000), „Misa Prophana” (2002)

Interpret

1992 ‒ „Omul care vorbește singur” de Matei Vișniec, regia Mihaela Săsărman, coregraf Mihaela Santo, Teatrul Odeon

1995 ‒ „Crească iarba pe clipe”, coregraf Mihaela Santo, Opera Națională Timișoara

2008-2010 ‒ „…și Julieta” și „Asediații liberi’, coregrafia Amalia Strinopoulou

2006 ‒ „Chicago”, regia Ricard Reguant, coregrafia Ana Eva Cruellas, TNB

Coregraf

2012 ‒ „Testament”, regia Fineta Grigorescu

2015 ‒ „Paganini”, scenariul și regia Mick Davis, Teatrul Metropolis

Profesor de balet

Mica Academie de Arte, București, 2001-2005

Profesor de balet, coregraf, antrenor și interpret

„Compania Passe-Partout ‒ Dan Puric”, 2007 – 2010

„Don Quijote” (2007), „Doi dintre noi” (2007), „Noi” (2009), „Royal Fashion” (2010), „Fluturi și oameni” (2010)

Studii

Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din Bucuresti, clasa prof. Anca Mândrescu, 1991 – 1999

Stagiu de management cultural, Universitatea „Felix Meritis” Amsterdam, 2004